Nu-mi acoperiti mormantul cu cununi ci cu iubire, cantare este o poezie scrisa de Traian Dorz, de la biserica Oastea Domnului, o creatie deosebita. Poetul vrea sa arate importanta vietii celeilalte, speranta in eternitate cu cel ce a fost prieten in viata ce-a trecut prin soare cu Hristos impreunata. Este una din renumitele poezii crestine a lui Traian Dorz.
Pentru a fi la curent cu noile clipuri ce le voi posta: [ Ссылка ]
Nu-mi acoperiti mormantul cu cununi, ci cu iubire;
Nu cununi am vrut in viata, ci cantare si-nfratire
Caci cununile se usca si se sterg de ploi si soare,
Dar iubirile curate sunt cununi nemuritoare.
Nici nu-mi scrieti pe-a mea cruce data mortii-ntunecata;
Eu am fost nascut din ceruri ca sa nu mor niciodata.
Nici sa nu-mi spuneti adio, ci-mi spuneti la revedere;
Maine vom canta-mpreuna la Intaia Inviere!
Eu mi-am pregatit o cruce si un loc de-nmormantare;
Crucea nu-i a mea, iar locul nu-i mormant, ci numai pare.
Pot muri in orice vreme si-ngropat pot fi oriunde
Cu o cruce sau si fara, – nici o groapa nu m-ascunde.
Voi trai in orice cantec, orice frunza-mi va fi sora
Orice fir de iarba prieten, orice seara aurora,
Orice fosnet frate dulce, casa-mi va fi orice zare,
Caci prin toate trece vesnic harfa mea nemuritoare.
Drumul meu spre lumea asta l-am platit cu cat pot duce,
Drumul meu spre cealalta l-a platit Hristos pe cruce.
Nasterea spre moartea asta mi-a putut fi cunoscuta,
Nasterea spre nemurire mi-e-n lumina nestiuta.
Nici o groapa de pe lume n-o s-acopere-n uitare
Partasia ce-a-mpletit-o dragostea nemuritoare.
Nici o moarte de pe lume nu va nimici vreodata
Viata ce-a trecut prin soare cu Hristos impreunata.
voce Streian Ciprian.
