În criza coronavirusului, îndemnul către tineri al Episcopului Macarie Drăgoi de la Liturghia din Joia Mare, Paraclisul Episcopal Stockholm, 16 aprilie 2020

Abonează-te la canal: [ Ссылка ]
Predici PS Macarie Drăgoi: [ Ссылка ]
Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord: [ Ссылка ]
Revista Candela Nordului: [ Ссылка ]
Facebook: [ Ссылка ]
Twitter: [ Ссылка ]

Transcriere:
Suntem în Joia Mare, la Cina cea de Taină, când cel mai tânăr și iubit dintre ucenici, Ioan Evanghelistul, s-a rezemat la pieptul lui Iisus, de aceea, iubite frate, iubită soră care te afli acum la vremea tinereții, vreau să-ți încredințez câteva gânduri ale inimii venite de la un păstor, de la un episcop care este încă tânăr. Te-ai născut și ai crescut într-o perioadă de bunăstare și de siguranță cum rareori a existat în istoria umanității. Ai acces neîngrădit nu doar la cele necesare vieții, ci și la tehnologie, la filme, cărți, muzică, artă și la orice ți-ar pofti inima, folositor sau, uneori, prea puțin folositor.
Acum îți este mai greu! În criza coronavirusului te afli izolat, claustrat, poate, și te simți închis între pereți ca într-o celulă, fără a putea să te bucuri, ca înainte, de soare, de primăvară, de prietenii tăi, de aerul tare al muntelui sau de briza binefăcătoare a mării! Toate acestea au devenit inaccesibile, iar în față ți se așterne un viitor caracterizat de incertitudine. Da, așa este, însă...
Nu te teme, iubită tânără și iubite tinere! Aceasta este șansa ta de a deveni om, amintindu-ți că ai fost creat după chipul lui Dumnezeu. Aceasta este șansa ta de a găsi în Hristos un Frate și un Prieten nedezmințit, milostiv, bun, blând, smerit, drept, iertător și puternic. Aceasta este șansa ta de a descoperi esența vieții, de a descoperi demnitatea, verticalitatea, cinstea, omenia.
Dacă te simți în aceste zile închis ca într-o închisoare și lipsit de soare, ia și citește o carte despre suferințele celor din temnițele din perioada comunismului. Ai să găsești acolo multe pilde de tinerețe jertfelnică, ai să găsești acolo pe cei care și-au păstrat tinerețea curată, sfântă, dârză, mărturisitoare, și nu doar că au supraviețuit iadului închisorilor, ci chiar l-au și biruit. Dacă te simți în aceste zile copleșit de perspectivele înfricoșătoare ale viitorului, deschide, iubită tânără, iubite tinere, Sfânta Scriptură și vei găsi acolo cum a oscilat, mereu, istoria omenirii între calea vieții și calea morții, între calea binecuvântării și calea blestemului.

Iar de vei reuși să mergi cu lectura până la Evanghelii, vei găsi acolo parabola Fiului Risipitor. În această parabolă tu însuți te vei regăsi, fiindcă povestește despre tine. Această parabolă se referă la un fiu care, voind să trăiască așa cum voia el, în patimi și desfătări, și-a luat partea sa de moștenire de la Părintele său cel prea mult înțelegător și iubitor și a plecat de acasă departe, în ținuturi străine. Acolo și-a cheltuit toată averea sa, ajungând într-o stare de cumplită lipsă și decădere.

Însă, odată ce a ajuns în această stare, încât jinduia până și la roșcovele mâncate de porcii pe care-i păzea, acest tânăr și-a venit în sine. În această grea încercare în care s-a aflat, în această înstrăinare, ajungând la fundul prăpastiei căderii sale, acest fiu, în cele din urmă, s-a dezmeticit. Și-a venit în fire și a înțeles că are un Tată și că are o casă. Și-a luat inima în dinți și s-a întors acasă, unde Părintele Său îl aștepta cu dor nespus. Fiul și-a îmbrățișat Tatăl, iar Tatăl și-a redobândit Fiul. Acest Părinte, iubite frate, iubită soră, este Dumnezeul cel Viu, pe Care-l găsești în Biserica Sa, unde ești acasă. Vino, Hristos te așteaptă cu brațele răstignite pentru a te îmbrățișa!

[ Ссылка ]

свернуть