„Acţiunea se petrece seara, târziu, în garsoniera unei femei singure. Acolo există un televizor şi un pat. Uneori, pe orice canal ai da, priveşti aceeaşi emisiune, oricum te-ai cuibări în pat, el rămâne gol."
Așa începe autorul Valentin Nicolau piesa sa de teatru (pentru scenă sau ecran) ZI CĂ-ȚI PLACE. Lucruri simple, relații simple. O cameră, o femeie, un pat și un televizor. De 25 de ani suntem sub supravegherea unui televizor. Am trecut brusc de la două ore de program, neinteresant chiar dacă era parțial color, la o supraveghere 24/24. Cine are telecomanda în mână devine împărat. Telecomanda devine sceptru. Dacă ar fi știut puterea ei, Ceaușescu ar fi înlocuit în 1974 sceptrul cu telecomanda. Dar uneori, când ești singur, ea nu mai funcționează. Chiar dacă vrei să muți canalul, e aceeași emisiune. Electorală. Aceiași candidați, de 25 de ani. Îi scoți bateriile, tragi firul din priză, televizorul mestecă și amestecă același lucru. A devenit personaj, a devenit oglindă. A devenit ușă, poartă. Prin el se intră, prin el se pleacă. Dar nu există o altă lume dincolo. E tot asta. Plină de comedie și de lacrimi.
Meda Victor, tânără și frumoasă, dă glas dorințelor și visurilor unei femei singure. Îi răspund, prin televizor, Mircea Albulescu, Radu Amzulescu, George Ivașcu, Marius Stănescu și Constantin Cojocaru. Să nu ziceți că nu v-a plăcut.
"Zi că-ți place" de Valentin Nicolau
Adaptare pentru ecran de Cornel Mihalache
Cu: Meda Victor, Mircea Albulescu, Radu Amzulescu, George Ivașcu, Marius Stănescu,
Constantin Cojocaru
Sunet: Valentin Bartolomeu
Coloană sonoră: Răzvan Ionescu
Montaj: Robert Kallos
Imagine: Dan Constantinescu Jr, Andrei Lupu
Decor și Regie: Cornel Mihalache

Premiera joi, 9 ianuarie, ora 19.30 Cinema Studio vezi facebook/ZI CĂ-ȚI PLACE

свернуть