Dupǎ aproximativ 40 de sǎptǎmâni de sarcinǎ, femeia începe travaliul. Travaliul semnificǎ naşterea iminentǎ a copilului. Pentru a ajuta la atenuarea disconfortul de la naştere, multe femei aleg o procedurǎ numitǎ epiduralǎ pentru a amorţi partea de jos a corpului. Înainte de aceastǎ procedurǎ, femeii i se administreazǎ o perfuzie de lichide pentru a ajuta la menţinerea tensiunii arteriale. De asemenea, un monitor fetal este introdus pe abdomenul femeii pentru a monitoriza ritmul cardiac al copilului. Femeii i se cere sǎ stea pe partea stângǎ şi sǎ-şi aducǎ genunchi spre abdomen. Cu toate acestea, aceastǎ procedurǎ este efectuatǎ ocazional cu femeia în poziţia ghemuit. Odatǎ ce ea se aflǎ în poziţia cerutǎ, medicul localizeazã secţiunea corespunzǎtoare coloanei sale vertebrale, curǎţǎ zona şi injecteazǎ o cantitate micǎ de anestezic local pentru a amorţi pielea, la locul de injectare. Indiferent de poziţia ei, femeia trebuie sǎ rǎmânǎ nemişcatǎ, în timp ce medicul introduce foarte încet şi cu atenţie un ac mare în coloana vertebralǎ. Dupǎ ce acul este împins uşor, o seringǎ este ataşatǎ la capǎtul acului. Succesul procedurii depinde de introducerea vârfului acului într-un spaţiu care se aflǎ în afara membranei, din jurul nervilor spinǎrii. Membrana este numitǎ dura şi procedura este numitǎ epiduralǎ iar spaţiul este numit spaţiul epidural. Odatǎ ce acul ajunge în spaţiul epidural, este observatǎ o "slǎbire a rezistenţei" şi pistonul injecteazǎ serul. Seringa este detaşatǎ şi un cateter subţire este filetat prin ac în spaţiul epidural. Apoi medicamentul este administrat continuu prin acest cateter, amorţind partea de jos a corpului femeii şi reducând disconfortul naşterii. Existǎ mai multe posibile complicaţii asociate cu aceastǎ procedurǎ, care ar trebui sǎ fie discutate înainte cu medicul.
