În URSS, știința s-a aflat întotdeauna la un nivel înalt. Însă puțini oameni știu că descoperirile științifice au mers întotdeauna în paralel cu uluitoarele experimente, uneori, prin natura lor, pline de cruzime.
În anul 1928, Fiziologul Serghei Briuhonenko a reușit să mențină în viață un cap de câine tăiat, a fost creatorul primului dispozitiv din lume care a imitat funcțiile inimii si al plamanilor. Datorită acestui aparat, a devenit posibilă, ulterior, efectuarea intervențiilor chirurgicale necesare pentru asigurarea circulației sângelui în corp făra ca inima să funcționeze. Nimic din toate acestea nu ar fi avut loc, dacă, la începutul secolului al XX-lea, cercetătorul rus, obsedat de salvarea vieților omenești, nu ar fi efectuat niște experimente șocante. In anul 1940, în URSS a fost lansat documentarul „Experimente pentru revitalizarea organismului”. Astfel, publicul a putut vedea cum oamenii de știință mențin în viață un cap de câine separat de trup și cum un creier poate funcționa independent de trup..
Un laborant demonstrează cum un cap desprins de trup răspunde la stimuli externi, precum lumini, sunete și senzații tactile. Medicina împreună cu o anumită formă de sadism și un anumit grad de cruzime au mers întotdeauna în paralel. Cercetătorii percep totul într-un mod diferit de cum o facem noi ceilalți...
„Experimentele lui Briuhonenko au constituit o adevărată bază de materiale didactice pentru viitorii medici, explicând construcția organismului la mamifere și demonstrând că un creier poate fi menținut în viață și poate funcționa chiar dacă este separat de corpul fizic. A fost o descoperire uluitoare în medicină, pentru că, astfel, s-a demonstrat că este posibilă „învierea” trupului după moarte. Acest lucru a marcat începutul erei transplantului, a făcut posibilă operația deschisă pe cord, precum și crearea organelor articificiale. Studiile de laborator ale lui Briuhonenko pe animale nu trebuie considerate ca fiind niște acte de tortură și tratamente inumane față de prietenii noștri mai mici. Desigur, experimentele au fost suficient de dure, însă fără ele nu ar fi fost salvate milioane de vieți omenești”.
Cercetătorii au acționat conform principiului lui Machiavelli - „scopul scuză mijloacele”. De fapt, ei au efectuat experimente pentru ca generațiile viitoare să trăiască mai bine. Chiar și cu prețul unor mari sacrificii.
Alte experimente stranii:
- Primul transplant de cap uman: In decembrie 2017, Valery Spiridonov, un cetățean rus de 31 de ani, diagnosticat cu boala Werdnig-Hoffman, o afecțiune genetică extrem de rară și incurabilă, care se manifestă prin atrofie musculară, cauzată de distrugerea neuronilor motori (celule nervoase din măduva spinării și din creier). Spiridonov vede în transplantul revoluționar singura sa șansă la viață, într-un nou corp si este persoana care va beneficia de primul transplant de cap din lume. Medicul neurochirurg italian, care va realiza primul transplant de cap din istoria medicinei este Sergio Canavero, poreclit „Dr. Frankenstein”. Operatia ale cărei costuri ajung la 18 milioane de dolari, va dura 36 de ore si va fi efectuata de o echipa medicala complexa formata din 150 de specialisti.
- Primul transplant de cap la o maimuta: Robert White reuseste, pe 14 martie 1970, cu ajutorul subventiilor din partea statului american, primul transplant de cap pe o maimuta. Cand animalul a iesit de sub anestezie a incercat sa agreseze doctorul. A mai supravietuit doar o jumatate de zi, murind apoi in urma unor complicatii. White credea ca va fi salutat ca un erou, dar a fost aspru criticat de populatie. Si-a continuat insa ulterior cercetarile, cautand alte tipuri de sprijin.
- Cantarirea sufletului: In 1907, doctorul american Duncan MacDougall voia sa cunoasca greutatea sufletului. Sase pacienti afectati de tuberculoza au fost cantariti cu ajutorul unor cantare foarte precise, cand treceau de la viata la moarte. S-a observat ca in momentul decesului, au pierdut o greutate semnificativa, in medie 21 de grame. Sa fie aceasta greutatea sufletului?
- Readucerea unui mort la viata: Fizicianul Giovanni Aldini, pe 17 ianuarie 1803, a incearcat sa-l reinvie pe George Forster, care tocmai fusese executat pentru crimele sale. A plasat electrozi pe mai multe locuri ale corpului sau pentru a face sa circule curentul electric. Aldini a observat ca muschii se misca si mortul deschide un ochi. Experienta sa a servit ca sursa de inspiratie lui Mary Shelley si Edgar Allan Poe.
Atenție, urmează imagini care vă pot afecta emoțional!
SURSA: Aliona Rakitina - ro.sputnik.md / YouTube / Internet
