Biserica Romano-Catolică Sfântul Mihail este unul dintre cele mai cunoscute şi vizitate monumente arhitectonice din Cluj-Napoca. Alături de Biserica Neagră din Braşov şi de Catedrala Evanghelică din Sibiu, lăcaşul de cult din Cluj aflat sub ocrotirea Sf Arhanghel Mihail este considerat a fi unul dintre cele mai impozante edificii construite în stil gotic din România, cu 70 de metri lungime şi cu o înălţime maximă de 80 de metri. În ciuda impozanţei sale, monumentul nu a avut niciodată statutul de catedrală, ci de biserică. Edificiul a fost înălţat pe un teren care servise drept cimitir şi unde existase o capelă închinată Sf. Iacob. Din păcate, au rămas puţine date referitoare la începuturile sale. Din documente rezultă că lucrările de ridicare a lăcaşului de cult ar fi început pe la anul 1316 după ce regele Ungariei Carol Robert D Anjou a acordat Clujului, autonomia ecclesiastică. Potrivit indulgenţei eliberate în ianuarie 1349 de către curtea papală de la Avignon, cei care ajutau financiar la construirea bisericii obţineau iertarea păcatelor. Din motive necunoscute, lucrările au fost sistate în anul 1390 odată cu finalizarea altarului, ele fiind reluate abia în 1410. 87 de ani a mai durat până când Biserica pe care o vedeţi în imagini a fost ctitorită în întregime. Iniţial construcţia fusese prevăzută cu două turnuri însă numai cel de nord vest a fost înălţat. În 1697, acesta a fost distrus de un incendiu, ulterior fiind reconstruit în stil baroc. Actualul turn cu ceas, cel mai înalt la ora actuală din România, a fost ridicat în stil neo-gotic în anul 1860 pe locul vechiului turn care între timp a fost demolat.
În perioada reformei protestante Biserica Sf Mihail a deservit pe rând mai multor confesiuni: astfel, între 1545-1558, lăcaşul a aparţinut Bisericii luterane, între 1558 a devenit biserică reformat calvinistă, iar din 1566, unitariană, ramânând astfel pentru o perioadă de 150 de ani, până când a fost atribuită comunităţii romano catolice.
De-a lungul vremii, edificiul a fost martor la diverse momente importante: Regele Matei Corvin a fost botezat in biserica la a carei reconstructie va participa mai tarziu, iar regina Izabella a oferit aici coroana regelui Ferdinand I. Principii Transilvaniei Bathory Zsigmond, Rakoczi Zsigmond, Bathory Gabor si Bethlen Gabor au fost confirmati in functii tot in lacas. Preotul Catedralei Marton Aron a fost inscaunat ca Episcop al Transilvaniei in 1939, iar in 1944 a rostit in aceasta biserica vestita predica prin care a condamnat persecutia evreilor.

Începând cu secolul al XVIII-lea, în jurul bisericii se contruiesc o serie de clădiri, prăvălii, care au fost demolate însă în 1890 odată cu sistematizarea Pieței Centrale.
Dacă privim biserica sub aspect arhitectonic observăm că ea are un atar alungit boltit în cruce pe ogive și flancat de altare laterale. În centrul altarului este sculptată Fecioara Maria, alături de Sf. Ștefan și Sf. Ladislau. Bolta, vitraliile și sculpturile se remarcă printr-o măreție surprinzătoare pentru acea vreme, întâlnite mai ales în catedralele vestice. Deasupra porții de intrare se află un blazon reprezentând pe Sfântul Mihail, sub el aflându-se stema Sfântului Imperiu Roman, cea a Regatului Ungar și a Regatului Boemiei.
Majoritatea frescelor din secolul XIV-XV nu au mai rezistat trecerii timpului și a intervenției oamenilor. O mare parte dintre ele au fost deteriorate pe parcursul diverselor reforme religioase, pentru a corespunde noilor idei. Biserica a fost decorată cu numeroase statuete și reliefuri, din care au mai rămas însă extrem de puține, marea lor majoritate fiind distruse.
Diferitele restaurări ale bisericii au arătat mai multe picturi murale executate în prima parte a secolului al XV-lea. O ultimă restaurare a catedralei a avut loc între anii 1957-1960, moment la care au fost readuse la viață o parte din picturile secolelor XIV-XV. Se speră ca în viitor biserica să poată fi restaurată în întregime înlăturându-se astfel pericolul degradării lăcaşului de cult închinat Sfântului Arhanghel Mihail , unul dintre cele mai vechi şi mai valoroase monumente religioase şi de arhitectură din ţara noastră

свернуть