Doamne, nu-i pe lume piatră
să nu poţi s-o sfarmi odată,
dac' o-ncerci cu foc şi apă
vine-o clipă când se crapă...
Numai inima 'mpietrită
cât o rogi, stă neclintită,
cât o chemi, stă nesimtită,
cât o uzi stă nerodită.
Refren:
Inimă ne-nduplecată, (bis)
cum ai să te frângi odată, (bis)
pentru veci, (de 3 ori) nevindecată!
Şi nu-i fier să nu se poată
încălzi şi rupe-odată,
dacă focul tot izbeste,
vine-un ceas când se topeste.
Numai inima greoaie
ani şi ani nu se mai moaie,
îţi verşi lacrime şiroaie
şi ea tot nu se-ncovoaie.
(R)
Inimă ne-nduplecată,
când vrei să te frângi odată?
Fier şi piatră tot se moaie
cu sudoare şi văpaie.
Dar pe tine, cât ţi-ar plânge
şi-n iubire cât te-ar strânge
spre-al Lui Cruce şi-al Lui Sânge,
nici Hristos nu te mai frânge...
(R)
