[ Ссылка ] [ Ссылка ]
(Ion Iliescu, min. 2:59)
“Invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia(*) constituie o mare greșeală şi o amenințare pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume şi este o zi a rușinii pentru mișcarea internaţională. Nu există nici o justificare şi nu există nici un motiv care să facă admisibilă, fie şi numai pentru o clipă, ideea unei intervenții în treburile interne ale unui stat socialist frățesc (…) Niciun străin nu are dreptul de-a spune ce formă trebuie să capete construirea socialismului”. - Nicolae Ceausescu
(*)URSS, Polonia, RDG, Ungaria și Bulgaria
ISTORIC
In august 1968, după declanșarea evenimentelor interne din Cehoslovacia ("Primăvara de la Praga"), forţele Pactului de la Varşovia intra in acțiune. Şeful departamentului militar al Partidului Comunist Cehoslovac, Generalul Locotenent Vaclav Prchlik, denunțase anterior Tratatul, într-o conferință de presă televizată, ca pe o alianță inegală și declarase că armata cehoslovacă era pregătită să apere, prin luptă dacă era necesar, suveranitatea ţării.
Pe 20 august 1968, 23 de divizii ale armatei sovietice au intrat în Cehoslovacia, sprijinite de o divizie maghiară, două est-germane, una bulgară şi două poloneze, pentru a pune capăt reformelor de liberalizare, puse în practică de guvernul Alexander Dubček.
România s-a situat public contra intervenției armate și, în consecință, a refuzat să acorde sprijinul logistic necesar (care, de altfel, nici nu ii fusese solicitat de statele semnatare ale Pactului de la Varșovia implicate in intervenție).
In discursul din 21 august 1968, Nicolae Ceaușescu a declarat ca invazia Cehoslovaciei însemna o violare a legilor internaționale, cât şi o încălcare a principiilor de neintervenţie mutuală în afacerile interne, afirmând că autoapărarea colectivă împotriva agresiunii externe era singura misiune autorizată a Pactului de la Varşovia.
