Numai o lună de nu cânt,
îmi pare că s-a stins un soare
şi că de veacuri pe pământ,
n-am mai ajuns la sărbătoare.

Numai o zi de nu citesc
Cuvântul Sfânt al Cărţii Tale,
se uscă gândul meu şi-mi cresc
noi temeri şi-ndoieli pe cale.

Numai un ceas de nu ma rog,
îmi arde inima-nsetată,
şi-mi pare sufletul zălog,
la o-ntristare necurmată.

Numai o clipă de nu-Ți pot
simţi prezenţa lângă mine,
nici cerul, nici pământul tot
nu pot fiinţa să-mi aline.

Căci, drag Isus, iubirea mea,
cu cât mai din belşug Te are,
cu-atât Te cere şi Te vrea,
mai din adânc mai cu-nsetare.

Căci orice lună, zi şi ceas,
şi toate clipele senine,
mi-au fost Isus şi mi-au rămas
doar câte Ie trăiesc cu Tine.

Text: Traian Dorz

Descarcă PDF: [ Ссылка ]

свернуть