— De ce te porţi aşa ciudat? întrebă locotenentul.
— Nu pot altfel, răspunse femeia sergent.
— Nu vrei?
— Ţi-am spus că nu pot.
— Mărturiseşte că nu vrei, continuă locotenentul mângâind-o pe păr şi scoţându-i cascheta. Poţi s-o faci chiar dacă eşti grav rănit. Am făcut-o într-o zi, deşi aveam amândouă picioarele în ghips.
— Când ai fost tu rănit?
— În ziua în care ne-au trădat{2} finlandezii.
— Ia te uită, habar n-aveam că ai fost în garnizoana Leningrad. Ajunge, Oleg! Ţi-am spus că nu pot!
— Nu-ţi plac?! Am primit totuşi ordinul Steagul Roşu!
— Nu te culci cu un bărbat doar pentru că a fost decorat. La urma-urmei, unde l-ai primit?
— La Sumunsalmîi.
— Asta unde mai e?
— În răsărit, în Finlanda. Totul s-a petrecut în timp ce-i striveam pe fasciştii finlandezi.
— Vorbeşti de celebra înfruntare a carelor blindate?
— Da, a participat un întreg corp de armată şi comandantul a împărţit şase decoraţii, dintre care una a ajuns la mine, spuse el, încercând să-şi strecoare mâna pe sub fusta ei.
Femeia strânse picioarele şi se rostogoliră amândoi în iarba înaltă.
— Gata, destul! bombăni ea. Sunt soldat ca şi tine. Porcăria asta poate să mai aştepte până la Victoria Finală.
— Mereu găseşti motive, scrâşni locotenentul. Crezi că-i o fericire să stai singur în tancul ăsta blestemat? Job tvoje mati!
— Trebuia să fii tu ordinar! spuse ea, aranjându-şi centura de care atârna un nagan.
O apucă pe după ceafă, dar cum ea se apără lovindu-l cu picioarele, fusta i se ridică, descoperindu-i coapsele superbe şi ciorapii kaki, regulamentari.
— Opreşte-te, sau te torn politrucului!
— Crezi că mi-e frică de aceşti porci? Dacă nu-i zdrobim pe nazişti înainte de a intra în Moscova, toţi politrucii vor fi spânzuraţi. Şi n-o să-i învingem tocmai noi pe fascişti.
— Ai înnebunit, Oleg? Te îndoieşti de victorie? Te costă capul dacă te denunţ!
— Şi tu te îndoieşti. Elena Vladimirovna. Din iunie încoace monştrii lui Hitler ne vânează ca pe nişte curci speriate. Au murit mii de oameni. Alte mii sunt prizonieri în Germania. Au căzut cât ai zice peşte toate poziţiile pe care le consideram inexpugnabile! Înainte de Crăciun, Hitler va fi la Kremlin. Ce s-a ales din generalul Bagramia şi invincibilul său regiment de gardă? Războiul a izbucnit doar de trei luni şi tancurile nemţilor sunt la trei sute şaizeci de kilometri de Moscova. Dacă nu se strică vremea, Kremlinul cade de azi în opt zile. N-ai ascultat postul de radio al inamicului? „Zdrobiţi comunismul internaţional!” Nemţii sunt nişte diavoli, nimeni nu poate să-i înfrângă. Ai văzut tancurile lor galbene? Pentru nimicirea unui singur inamic, sunt distruse sute de-ale noastre; brigada a fost de cinci ori decimată şi reorganizată. Crezi că o mai putem duce mult timp aşa? Se zvonea de dimineaţă că cei din Kremlin îşi fac bagajele. Stalin ne sacrifică pe noi ca să-şi scape pielea. Este la fel de crud ca Hitler. Ai auzit ordinul? Cel care se retrage va fi împuşcat, iar dacă te predai inamicului îţi va fi executată familia.
