Simptomele în cazul neuropatiilor compresive apar atunci când fibre nervoase degenerează peste un anumit prag iar pacientul începe să simtă durere, amorțeli, furnicături și înțepături.
Senzația de amorțeală poate avea două cauze. Prima ar fi o afectare înaltă la nivel de coloană cervicală, cu compresiune pe rădăcinile nervilor spinali. A doua cauză este o afectare periferică, neurologică, cu compresiune pe unul dintre cei trei nervi principali care ajung la mână: medial, radial și ulnar. În ordinea frecvenței, cel mai afectat este nervul medial, după care nervul ulnar și, mai rar, nervul radial.
Amorțeala poate fi însoțită sau nu de durere. Dacă este durere simplă, poate să fie o suferință neurologică și/sau o afectare inflamatorie sau posttraumatică, chiar dacă a trecut ceva timp de la traumatism. Alte cauze ale durerii pot fi anumite boli sistemice, cum ar fi osteoartrita reumatoidă, artrita psoriazică, lupus eritematos sistemic cu determinare articulară sau artrită juvenilă, fiind mii de forme ale acestei boli.
În neuropatiile compresive apar și simptome motorii, care se văd de obicei la mișcările de finețe. Spre exemplu, pacientul se încheie greu la nasturi, nu poate să ia o firmitură de pe masă sau o scamă de pe jos, nu poate să coase, scrie mai greu și până și periajul dentar e dificil.
Dr. Silviu Bădoiu, medic primar Chirurgia mâinii în cadrul Hyperclinicilor MedLife Grivița și Floreasca Agora, DermaLife Bucuresti - Centrul de Excelență în Dermatologie și Medicină Estetică, Life Memorial Hospital București și Spitalul MedLife Titan, spune că, în România, neuropatiile compresive sunt de opt ori mai frecvente la femei decât la bărbați. Două cauze stau la baza acestei statistici. Pe de o parte femeile sunt mai predispuse la bolile de tip inflamator, cum ar fi reumatismul, o boală inflamatorie care include articulații sinoviale, tendoane, inserțiile mușchilor și capete articulare, iar pe de altă parte la noi în țară modelul cultural arată că femeia muncește mai mult. Pe lângă jobul propriu-zis, femeile fac și foarte multă muncă fizică acasă, așadar își folosesc mai tot timpul mâinile. La bărbați, afecțiunea este mai frecventă la cei care fac munci grele, cum ar fi cei care lucrează pe șantiere sau în agricultură, dar și la cei care stau în poziții relativ fixe la birou ore întregi, zi de zi, în fața unui calculator. În aceste situații apar afecțiuni precum sindrom de tunel carpian și sindrom de tunel cubital.
Dr. Silviu Bădoiu afirmă că diagnosticul neuropatiilor compresive începe cu un consult, iar primul pas este anamneza, adică discuția cu pacientul. Urmează apoi examenul clinic, în care medicul examinează mână. În general, pe baza acestor două elemente, în 80% din cazuri se poate stabili diagnosticul. Investigațiile paraclinice sunt utile și aduc cam 20% din informațiile necesare punerii diagnosticului. Testele paraclinice arată și în ce măsură a fost afectat pacientul. În general, în cazul neuropatiilor compresive, nu se începe cu un RMN, ci cu electromiografia. Testul măsoară activitatea electrică a nervilor periferici. După această investigație, evaluarea poate continua cu un examen radiologic și o ecografie de părți moi.
Odată pus diagnosticul final, tratamentul neuropatiilor compresive este chirurgical, chirurgie endoscopică, care prezintă numeroase avantaje: incizia e mai mică, vindecare e mai rapidă și recuperarea de calitate mai bună. De exemplu, chirurgia endoscopică a sindromului de canal carpian sau cubital este cea mai bună variantă de tratament pentru că pacientul de a doua zi își poate relua activitățile cotidiene, cum ar fi să se urce la volan și să își conducă mașina. Desigur, există și restricții după o intervenție endoscopică, însă aceasta se referă numai la activități de forță.
Sunt situații în care neuropatiile compresive nu au nevoie de chirurgie pentru a fi tratate. Pe baza examinărilor, afecțiunile vor fi urmărite prin controale regulate la 3 luni sau la 6 luni și atunci se vor stabili pașii următori.
Dr. Silviu Bădoiu, medic primar Chirurgia mâinii - [ Ссылка ]
Specialitate - [ Ссылка ]
