#cantaricrestine #cantarivechi #cantarileharului #nicolaemoldoveanu

Cântările Harului 3
cântarea nr. 298

Mergeam şi eu odată pe drumul cel mişel,
dar, vai, unde-aş fi-acuma de-aş fi sfârşit pe el!

Refren:
O, slavă, veşnic slavă,
iubirii lui Hristos,
căci numai El din moartea
cea veşnică m-a scos.

Umblam şi eu cu lumea pe calea largă, - dar
vai, ce-aş fi-ajuns pe urmă în focul cel amar.

Vorbeam şi eu odată cu cei nebuni, ca ei,
dar vai, ce-aveau s-ajungă la urmă paşii mei.

M-aş fi putut desparte pe veci de Dumnezeu,
căci, vai, n-aveam pe nimeni să-mi mustre drumul meu.

Târziu, un Singur Prieten a fost să-mi spună cum
sfârşeşte-al nepăsării şi-al vinei mele drum.

De nu-mi ieşeai, Isuse, atunci în drumul meu,
vai, unde-aş fi astăzi, veşnic pierdut de Dumnezeu.

Text: Traian Dorz

Descarcă PDF: [ Ссылка ]

свернуть