"Eu care am fost in lagarul de la Auschwitz, apreciez ca tratamentul de la «Salcia» nu era departe" (Weiss stefan, fost detinut, martor in declaratia data in instanta, la 18 martie 1955, la Tribunalul Militar Bucuresti, in procesul celor 21 de ofiteri si subofiteri ai Directiei Lagarelor si Coloniilor de Munca (DLCM) din Mai, judecati impreuna cu 11 detinuti fosti sefi de brigada – toti pentru comiterea de "acte de teroare" – proces desfasurat pe baza dosarului "Lotul Salcia"
Se implinesc 55 de ani de cand, in primavara lui 1952, a fost infiintat lagarul de exterminare de la Salcia, in Insula Mare a Brailei, intr-un teritoriu aproape nelocuit (cu exceptia catorva sate ca Agana sau Cistia, presarate de-a lungul bratului Macin zis si Dunarea Ve-che). Denumirea oficiala – colonie de munca – folosita in documentele D.L.C.M. – MAI este inselatoare. Inca de la inceputuri Salcia a fost un perimetru al distrugerii omului, al chinurilor, al mortii. Iadul pe pamant. Tot lagare de exterminare au fost si coloniile penitenciare insirate intre Cernavoda si Poarta Alba, pe traseul lucrarilor Canalului, incepute in 1949 sub acelasi regim bolsevic al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ca urmare a unui ordin dat de Stalin. Cine priveste harta puscariilor Romaniei comunizate nu se poate sa nu remarce densitatea acelor zone ale nimicirii fiintei umane in spatiul Dobrogei, pamant paradoxal supus vara vipiei, covarsit de arsita soarelui de plumb, batut iarna, de crivat. O zona ideala pentru reducerea la neant a "dusmanului de clasa". Nu noi folosim primii termenul "exterminare". Oricat ar parea de ciudat, el apare, de zeci de ori, in documente ale Consiliului Securitatii Statului redactate in 1968, anul rafuielii lui Ceausescu cu Alexandru Draghici, "cel mai longeviv si mai puternic ministru de interne comunist (1952-1965) si, in acelasi timp, principalul contracandidat al lui Ceausescu la succesiunea lui Dej" (cf. Doina Jela, Lexiconul Negru, ed. Humanitas, Buc. 2001, p.103). Toate acele acte au fost cla-sificate ca avand caracter "strict secret" sau "strict secret de importanta deosebita"; din capul locului nu au fost destinate aducerii faradelegilor constatate la cunostinta marelui public, imitandu-se, in acest sens, secretomania care a inconjurat celebrul discurs al lui Hrusciov privind crimele lui Stalin rostit la Congresul XX al comunistilor sovietici.
Ipocrizia este o norma imuabila a "moralei" comuniste insa nu acest aspect al lucrurilor ne intereseaza aici, nici faptul ca succesorul lui Dej fusese, din capul locului, la curent cu crimele. Colectivele de ofiteri ai C.S.S. si de procurori au redactat, in temeiul unei cercetari exhaustive a dosarelor lotului "Salcia", adaugandu-le marturii post-factum, care, astazi, sunt adevarate rechizitorii privindu-i pe autorii atrocitatilor savarsite in Insula Mare a Brailei. (Tot ei au cercetat "reeducarea" de la Pitesti, Gherla si Suceava, stabilind clar faptul ca Turcanu si ceilalti tortionari sunt executantii unor planuri diabolice, puse la punct de "sus", sub conducerea agentului sovietic Pantelimon Bodnarenco-Pantiusa, devenit, din spion NKVD, seful Directiei Generale a Securitatii Poporului si controlate de Marin Jianu, ministru adjunct de Interne, coloneii Tudor Sepeanu, Czeller etc.). In cele ce urmeaza, vom prezenta genocidul savarsit la Salcia acum 55 de ani bazandu-ne pe documentele invocate si pe marturii ale unor detinuti si cadre MAI date in fata procurorilor si judecatorilor militari incepand cu luna februarie 1953.
De la 200 la 4000 de detinuti
[ Ссылка ]

свернуть