TVR, Universul Credinţei, 26 mai 2019
"Bucuria credinţei", un dialog realizat de Andrei Victor Dochia cu părintele profesor Constantin Necula.
O ediție specială, realizată chiar pe Muntele Fericirilor din Ierusalim.
Evanghelia după Ioan, capitolul 4, versetele 1-42:
1 Deci când a cunoscut Iisus că fariseii auziseră că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan
2 – deși Iisus Însuși nu boteza, ci ucenicii Săi –,
3 a părăsit Iudeea și S'a dus din nou în Galileea.
4 Și trebuia să treacă prin Samaria.
5 Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacob i l-a dat lui Iosif, fiul său;
6 și era acolo fântâna lui Iacob. Iar Iisus, ostenit de călătorie, S'a așezat lângă fântână; era ca la al șaselea ceas c.
7 Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: „Dă-Mi să beau!“
8 Că ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere merinde.
9 Femeia samarineancă I-a zis: „Cum!, tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă...?“ – Pentru că Iudeii nu au amestec cu Samarinenii –. d
10 Iisus i-a răspuns, zicând: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și Cine este Cel care-ți zice: Dă-Mi să beau!, tu ai fi cerut de la El, și El ți-ar fi dat apă vie“.
11 Femeia I-a zis: „Doamne, nici găleată nu ai, iar fântâna este adâncă; de unde dar ai apa cea vie?
12 Ești tu cumva mai mare decât părintele nostru Iacob, care ne-a dat această fântână, și el însuși a băut din ea, ca și fiii lui și turmele lui?“
13 Iisus, răspunzând, i-a zis: „Tot cel ce va bea din apa aceasta, iarăși va înseta;
14 dar cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va face într'însul izvor de apă săltătoare spre viață veșnică“.
15 Femeia I-a zis: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot“.
16 Iisus i-a zis: „Du-te și cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici“.
17 Femeia I-a răspuns, zicând: „N'am bărbat“. Iisus i-a zis: „Bine-ai zis că nu ai bărbat,
18 că cinci bărbați ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ți este soț. Pe aceasta adevărat ai spus-o“.
19 Femeia I-a zis: „Doamne, văd că Tu ești profet.
20 Părinții noștri s'au închinat pe muntele acesta e, dar voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm“.
21 Și Iisus i-a zis: „Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui.
22 Voi vă închinați la ceea ce nu știți; noi ne închinăm la ceea ce știm, pentru că de la Iudei este mântuirea.
23 Dar vine ceasul, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; că astfel sunt închinătorii pe care Tatăl îi caută.
24 Duh este Dumnezeu, și cei ce I se închină trebuie ca'n duh și'n adevăr să I se închine“.
25 I-a zis femeia: „Știm că vine Mesia Care Se cheamă Hristos; când va veni El, pe toate ni le va spune“.
26 Iisus i-a zis: „Eu sunt, Cel care-ți grăiește“.
27 Și atunci au venit ucenicii Săi. Și se mirau că vorbea cu o femeie. Dar nimeni nu I-a zis: „Ce întrebi?“, sau: „Ce vorbești cu ea?“
28 Iar femeia și-a lăsat găleata și s'a dus în cetate și le-a zis oamenilor:
29 „Veniți să vedeți un om care mi le-a spus pe toate câte le-am făcut! Nu cumva acesta este Hristosul?“
30 Și au ieșit din cetate și veneau spre El.
31 Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: „Învățătorule, mănâncă!“
32 Iar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o știți“.
33 Ziceau deci ucenicii între ei: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?...“.
34 Iisus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M'a trimis și să-I împlinesc lucrarea.
35 Nu ziceți voi că mai sunt patru luni și vine secerișul? Iată, vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele, că sunt albe pentru seceriș f.
36 Iar cel care seceră primește plată și adună roadă spre viața veșnică, pentru ca împreună să se bucure, și cel ce seamănă, și cel ce seceră.
37 Că întru aceasta se adeverește cuvântul că altul este semănătorul și altul secerătorul.
38 Eu v'am trimis să secerați unde nu voi v'ați ostenit; alții s'au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor“.
39 Și mulți Samarineni din cetatea aceea au crezut în El pe temeiul cuvântului femeii care mărturisea: „Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut“.
40 Deci, când au venit la El, Samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Și a rămas acolo două zile.
41 Și mult mai mulți au crezut pe temeiul cuvântului Său,
42 iar femeii îi ziceau: „Credem nu numai pe temeiul cuvântului tău; noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii.
(Biblia sau Sfânta Scriptură, traducerea IPS Bartolomeu Anania)
