Biserica Ortodoxă îl cinstește astăzi pe Sf. Ioan Rusul.
În cinstea hramului, în această dimineață, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a binecuvântat credincioșii ce au asistat la Sfânta Liturghie oficiată în altarul de vară al mănăstirii „Sf. Ioan Rusul”, din proximitatea localităţii Palazu Mic, jud. Constanţa, loc de o aleasă frumusețe, atât spirituală, cât și pitorească.
Sf. Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, în jurul anului 1690 și a participat ca soldat în războiul ruşilor împotriva turcilor din anul 1711. A fost luat prizonier de către tătari și a refuzat să renunțe la credința în Hristos. Dormea puţin, se ruga mult și se hrănea cu pâine și apă. În fiecare sâmbătă mergea la o biserică și se împărtășea cu Trupul și Sângele Domnului. A trecut la cele veşnice, în anul 1730, iar mai târziu, în anul 1773, trupul său a fost descoperit întreg și neputrezit. În anul 1832, Osman Pașa a aruncat în foc moaştele Sfântului Ioan Rusul, din dorința de a se răzbuna pe creştini, însă acestea nu au ars. După anul 1922, moaştele Sfântului Ioan au ajuns în insula Evvia, în actualul oraş Procopie.
Istoric mănăstire
La mai bine de jumătate de oră de mers cu maşina din Constanţa, în locul unde a funcţionat cea mai mare carieră de calcar din România, s-a ridicat, în mai puţin de jumătate de an, o aşezare monahală. Acum numără numai patru suflete, dar la slujbele de maslu, de vineri, precum şi la liturghiile de duminică, bisericuţa este neîncăpătoare. Cei mai mulţi enoriaşi sunt tineri orăşeni.
Ca să ajungi la mănăstirea cu hramul „Sfântul Ioan Rusul“ urmezi Drumul European 87 Constanţa – Tulcea, iar înainte de Hanul Taşaul o iei la stânga, pe o şosea tehnologică, spre cariera de la Sitorman. Câteva indicatoare îţi arată că urmezi calea corectă şi, în cele din urmă, ajungi la paraclisul de lemn unde, în zilele mai calde, se săvârşesc slujbele. Lăcaşul este situat la 1,7 km de localitatea Palazu Mic, practic în pustiu, în mijlocul carierei.
Piatra de temelie a lăcaşului s-a pus în vara lui 2015, pe 16 iulie, iar acum sunt deja ridicate bisericuţa din lemn, paraclisul/altarul de vară şi câteva chilii unde locuiesc cei patru călugări de la mănăstire.
Părintele Ghelasie Abrudan, stareţul mănăstirii ce poartă hramul Sfântului Ioan Rusul, un sfânt care, la începutul secolului XVIII, a luptat în războiul ruso-turc şi a refuzat să-şi lepede credinţa, este ardelean, din Oradea, are vorba moale şi este pornit pe fapte mari. A ajuns în acest colţ de lume, convins fiind de către Î.P.S. Teodosie că dobrogenii au nevoie de el, la început a slujit la Mănăstirea Colilia. Ştie să se facă ascultat nu doar de către creştinii practicanţi, ci şi de oameni pe care viaţa i-a lovit ori aflaţi în căutarea propriei spiritualităţi.
Încă de la punerea pietrei de temelie, câte o seară pe săptămână este dedicată întâlnirilor cu tinerii. Se vorbeşte despre starea lor duhovnicească, despre patimi, în general, de îndreptarea vieţii. În serile de vineri se săvârşeşte Taina Sfântului Maslu, la care, de regulă, participă zeci de oameni care cred în harul părintelui Ghelasie.
Biserica de lemn adăposteşte o copie a Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa de la Muntele Athos, dar şi moaştele Sfântului Ioan Rusul, Sfântului Nectarie, Ioan Iacob Romanul şi Sfânta Ecaterina.
Când construcţia se va termina, Mănăstirea „Sf. Ioan Rusul“ va cuprinde biserica mare, paraclisul de lemn cu hramul „Tuturor Sfinţilor Români“ şi altarul de vară cu hramul „Sfânta Cuvioasă Matrona de Moscova“.
Sincron IPS Teodosie
Sincron protosinghel Ghelasie Abrudan stareţul mănăstirii
