Bună dimineața,
Pentru săptămâna aceasta vă propun să ne amintim de Cuviosul Marcu, pustnicul de la Muntele Fracesc a cărui prăznuire o facem poimâine, marți, pe 5 aprilie.
Cuviosul Marcu s-a născut în Atena, unde a învățat filosofia și a hotărât să moară pentru această lume deșartă și să se dăruiască cu totul lui Dumnezeu.
Așa că, într-o zi, lăsându-și hainele, s-a pus pe o scândură în mare și valurile l-au purtat până la țărmurile Africii, la poalele unui munte înalt numit muntele Fracesc.
În acel munte s-a nevoit Cuviosul vreme de 30 de ani, deși demonii îl chinuiau fizic, bătându-l și trăgându-l în jos pe stânci ca să îl înece. A petrecut toți acești ani fără hrană și, când îl chinuia foamea, mânca țărână, căci nici măcar o rădăcină de plantă nu creștea pe muntele acela. Iar când îi era sete, bea apă sărată din mare. A petrecut și fără îmbrăcăminte, dar, în timp, tot trupul i s-a acoperit cu păr ca o blană, încât nici „nu se putea cunoaște că este om”.
După acești 30 de ani de aspră nevoință, Cuviosul a mai trăit în pustie încă 65 de ani, ajungând până la vârsta de 130 de ani. În acești ultimi 65 de ani, însă, harul lui Dumnezeu s-a revărsat asupra lui și nu l-a părăsit până la moarte. Îngerii îi slujeau și îi aduceau de mâncare în fiecare zi. Și tot ce și-a dorit să vadă, Dumnezeu i-a descoperit lui: toată frumusețea Împărăției cerurilor, locașurile sufletelor sfinților, pe Ilie și pe Enoh și până și pomul cunoștinței din care au mâncat Adam și Eva. Pe toate i le-a arătat Dumnezeu.
Viața Cuviosului Marcu a fost consemnată de ava Serapion care l-a vizitat cu puțină vreme înainte de plecarea lui din lumea aceasta.
Ava Serapion a fost martor când îngerii au așezat masă bogată în peștera Sfântului din adâncul pustiei și a văzut și mâna din cer care a binecuvântat în semnul crucii bucatele.
Ava Serapion a dat mărturie și despre muntele care, doar la un cuvânt al Cuviosului, a pornit singur a se muta către mare până când Cuviosul l-a certat, poruncindu-i să stea la locul său.
Despre Cuviosului Marcu, un mare stareț din vechime a zis: „Cu adevărat acela a fost desăvârșit creștin, iar noi numai cu numele ne numim creștini”. Exact. Însă pretenții avem...
TVR, Universul credinței, 3 aprilie 2022
O rubrică de Silviu Andrei Vlădăreanu
