Autor ~ Daniel Chirileanu,
Recită ~ Roxana Ștefan


A fost odată un cătun,
Un han și un stăpân nebun,
Pe vremea când cezarul necreștin
Dădu poruncă mare din senin
Să fie orișicine numărat
De la firavul prunc, la împărat.
Pe uliță de Betleem e în amurg,
De peste tot necunoscuții curg,
Iar casa de popas e mult prea plină,
Afară noaptea plânge pe lumină.
Trei călători abia sosiți
Nu pot să fie găzduiți.
Poporul mult și zgomotos
Nu are locuri de prisos.
Putea chiar Mesia veni acum
Că locuri mai erau numai pe drum,
Dar Mesia era numai un vis
Un dor care demult a fost ucis.
Deși credeau în sinea lor că vine,
Îl așteptau doar porțile străine.
În suluri sfinte tot se mai citea
Doar inima de mag înțelegea,
Și ca un semn al drumului durut
Mesia într-un staul s-a născut,
Iar noi tot mai citim nepricepând
Cum poate El, din inimă și gând
Să-și facă loc de întrupare,
Când inima înșelătoare
Închiriază totul la străini
Pe mai nimic sau bani puțini.
Și doar o stea de printre gânduri
Cu slova adormită-n rânduri
Îl vrea ca singur Dumnezeu...
Așa fiind, mă-ntreb și eu:
La poarta câtor a bătut,
La câte mese a stătut,
Și oare câți asemeni mie
Ar vrea să aibă-mpărăție
Cu Dumnezeu în staulul de-afară,
Iar ei stăpâni pe tronul de ocară?

Ce trist să faci numărători
În prag de sfinte sărbători
Și dintre toți să lași neonorat
Chiar Prea Înaltul Împărat!

Ia vezi, mai stă în pragul tău
Sau a plecat?!

свернуть