Mircea Lucescu, imagini de arhiva, by Cristi Otopeanu
Il Luce s-a născut pe 29 iulie 1945, la Bucureşti. Şi-a început cariera de jucător în 1961, la Şcoala sportivă nr. 2. Doi ani mai târziu, a fost transferat la Dinamo.
Între 1965-1967 a jucat la Sportul Studenţesc, după care a revenit la Dinamo, echipă unde evoluează până în 1977 şi la care obţine cele mai mari succese din cariera de jucător: cinci titluri de campion al României (1964-1965, 1970-1971, 1971-1972, 1974-1975, 1976-1977) şi o Cupă a României (1967-1968).
Şi-a încheiat cariera de jucător la Corvinul Hunedoara (1977-1982), iar concomitent a început şi activitatea de antrenorat. A reuşit, chiar din primul an, promovarea în divizia A cu echipa hunedoreană, pentru ca în anii următori să se claseze pe locul 3 în prima divizie, ceea ce-i permitea să participe în cupele europene.
Extremă dreaptă veritabilă, a fost selecţionat de 70 de ori în prima reprezentativă, fiind căpitanul acesteia la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic 1970.
Mircea Lucescu a fost din toamna anului 1981 până în 1986 antrenorul echipei naţionale a României, cu care a reuşit calificarea la Euro '84. A antrenat apoi pe Dinamo, formaţie la care a câştigat un titlu naţional (1989-1990) şi două Cupe ale României (1985-1986 şi 1989-1990), obţinând şi o calificare în semifinalele Cupei Cupelor (1990).
În vara anului 1990 pleacă în Italia, unde antrenează formaţiile Pisa, Brescia şi Reggiana. Apoi, în 1997, revine în România, fiind numit antrenorul echipei Rapid Bucureşti, cu care a câştigat, în 1998, Cupa României.
Pe 30 noiembrie 1998, a fost instalat antrenor la Internazionale Milano, fiind însă demis după câteva luni (martie 1999). Revine la Rapid, reuşind să câştige campionatul 1998-1999.
Din vara anului 2000 până în 2002 Mircea Lucescu a fost antrenorul echipa Galatasaray Istanbul, cu care a câştigat Supercupa Europei (2000) şi campionatul Turciei (2002). În vara lui 2002 trece la concitadina Beşiktaş, cu care cucereşte, în primul an, campionatul şi ajunge în sferturile Cupei UEFA.
Apoi, pe 16 mai 2004, a preluat echipa ucraineană Şahtior Doneţk, pe care avea să o transforme într-o echipă de renume în fotbalul european. Sub cârma lui Lucescu, Şahtior a cucerit opt titluri de campioană naţională (2005, 2006, 2008, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014), cinci Cupe ale Ucrainei (2004, 2008, 2011, 2012, 2013) şi şapte Supercupe (2005, 2008, 2010, 2012, 2013, 2014, 2015), dar mai ales Cupa UEFA, câştigată în 2009, după finala cu Werder Bremen (2-1).
