„Ce implică etica pentru viaţa publică?”
Analiză swot „Puncte tari, Puncte slabe, Oportunități, Amenințări”
Rog confirmare/infirmare prezență.
Etica (din greacă ἦθος ēthos = datină, obicei) este una din principalele ramuri ale filosofiei, ea se ocupă cu cercetarea problemelor de ordin moral, încercând să livreze răspunsuri la întrebări precum: ce este binele/răul? cum trebuie să ne comportăm?
Etimologie
Termenul de ministru provine din engleza medie, derivând din cuvântul francez vechi ministre, inițial minister în latină, însemnând „slujitor, însoțitor”, care însuși a fost derivat din cuvântul 'minus', adică "mai puțin"
[ Ссылка ]
Virtuțile morale implicate în deciziile luate de funcționarii publici sunt:
- Optimismul, legat de însuși conceptul de "bine public" înțeles ca scop al actelor acestei categorii de profesioniști.
- Curajul constă în capacitatea de a acționa drept, chiar dacă presiunile politice şi cererea de favoruri din partea partidelor, organizațiilor, politicienilor sau chiar a celor apropiați sunt uneori copleșitoare.
- Corectitudinea este asociată cu datoria supunerii față de lege.
- Empatia (capacitatea de a te pune în situația celor care depind de deciziile tale).
Etica pentru viaţa publică implică: - definirea raţională a criteriilor de evaluare morală a: instituţiilor, regulilor, legilor, alegerilor colective, comportamentului guvernanţilor şi politicienilor, al funcţionarilor publici (mai larg, al managerilor publici), comportamentului profesional sau pur şi simplu a celui cetăţenesc.
- evaluarea dreptăţii legilor (pentru cine sunt drepte legile)
- relevarea modurilor în care instituţiile şi organizaţiile pot să faciliteze libertatea şi împlinirea persoanelor.
Factorii care îi fac pe oameni să îşi pună probleme etice la nivelul vieţii profesionale, civice, politice sunt, în principal următorii:
1. Rezistenţa individuală. Normele morale sunt restrictive şi vin de multe ori în contrast cu dorinţele personale. O problemă derivată de aici este dacă norma însăşi nu trebuie schimbată astfel încât să poată să fie respectată de către cei mai mulţi oameni.
2. Conflictele de roluri. Suntem rude, vecini, prieteni, profesionişti, sau chiar manageri publici. Uneori rolurile noastre intră în conflict: cariera cu viaţa privată, statutul profesional cu dorinţele celor apropiaţi. În cazurile amintite trebuie să stabilim ce primează clar în diferite situaţii.
3. Alegerea între moduri de viaţă. Acest tip de alegere este valabil în societăţile deschise. În cele închise (totalitare, autoritare, hipertradiţionaliste) modul de viaţă este prescris normativ de către cei care deţin monopolul pe autoritatea morală (vezi de exemplu Codul eticii şi echităţii socialiste, al muncii şi vieţii comuniştilor, în regimul comunist românesc). Dilemele morale ale alegerii modurilor de viaţă alternative sunt legate de situaţiile în care ne putem asuma responsabilitatea. Prin urmare, acestea sunt posibile în societăţile în care avem acces la informaţie şi nu ne sunt îngrădite libertăţile personale.
