„Fericiți cei săraci cu duhul, ca a lor este împărăția cerurilor” (Matei 5, 3). Prin aceste cuvinte, Mântuitorul ne învață că prima virtute pe care trebuie să ne-o însușim pentru a intra în împărația cerurilor, adică pentru a dobândi fericirea este smerenia. Smerenia este deci prima virtute ce se cere creștinului.
Smerenia nu înseamnă necunoștință sau ignoranță, ci este un mod curat și simplu de a-ți orândui viața.
Un exemplu de simplitate putem să vedem în modul în care, primăvara, natura reînvie şi se înalţă spre cer, prin deschiderea ei spre lumina care vine de sus. Un exemplu de simplitate este grăuntele de grâu, care moare şi apoi se împlineşte în toamnă, prin rodire. Un exemplu de sărăcie cu duhul este de fapt omul care-şi deschide sufletul, iar în sufletul său intră harul Duhului Sfânt. 
Domnul Hristos a început cu această fericire pentru că El însuși este un adânc de smerenie. Mântuitorul ne spune așa: Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.
Ce înseamnă de fapt smerenia la care ne invită Dumnezeu? Smerenia înseamnă cumpătare, înseamnă echilibru sufletesc și trupesc, înseamnă ca fiecare om să se uite întâi la el, să se analizeze și să înceapă procesul înduhovnicirii lui.
Sfinții Parinți ne spun că sunt mai multe feluri de smerenie. Unul e ascultător şi se analizează pe sine însuşi în orice lucru; şi aceasta e smerenie. Un altul se căieşte pentru păcatele sale şi se socoteşte nevrednic înaintea lui Dumnezeu; şi aceasta e smerenie. Dar alta e smerenia celui ce a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt; cunoaşterea şi gustul celui ce a cunoscut pe Domnul este dată celor ce și-au încredințat cu totul viața lui Dumnezeu.
Opusul omului smerit este omul mândru. Omul mândru se teme de reproşuri, dar cel smerit nicidecum. Omul mândru caută cu orice preț să fie lăudat, iar cel smerit e tăcut. Sfântul Siluan Athontul ne spune așa într-una din cărțile sale: „Sufletul celui smerit e ca marea: dacă arunci o piatră în mare, ea tulbură pentru un minut faţa apelor, după care se scufundă în adâncuri. Aşa se cufundă şi întristările în inima celui smerit, căci puterea Domnului e cu el”. Omul mândru se întreabă mereu: de ce nu sunt primul? Dar sufletul smerit e plin de iubire şi nu caută întâietăţi, ci doreşte binele pentru toţi şi se mulţumeşte cu orice.
În liniștea camerei voastre, întrebați-vă mereu cum vreți de fapt să fiți? Să fiți mândri și mereu și pururea fără prieteni și judecați de toți sau smeriți asemenea lui Hristos și liniștiți în inima voastră?


TVR, UNIVERSUL CREDINŢEI, 6 iunie 2021
3 MINUTE DIN ORA DE RELIGIE

O rubrică realizată cu sprijinul:
- prof. religie Elena Bălan,
- prof. religie Daniela Iuliana Grigorcea,
- prof. religie Radu Ungureanu,
- prof. diacon Daniel Cergan,
- prof. religie Vasile Bogus,
- lect. dr. Oana Moşoiu
- prof. religie Florin Zărnescu

Ilustraţia muzicală: Anastasia Maria Grigorcea
Grafica: Daniela Iuliana Grigorcea
Redactor: Rafael Udrişte
Realizator: prof. religie Daniela Iuliana Grigorcea

свернуть