Versuri: Traian Dorz
Poate-i cea din urmă luptă
asta care-o-nfrunt acum,
Doamne, nu-mi lăsa credința
să slăbească nicidecum.
Poate-i cea din urmă oară
cînd mai spun Cuvîntul Sfînt
Doamne, ține-mi în putere
credinciosul legămînt.
Poate-i cea din urmă seară
care-aici o mai petrec
Doamne, nu-mi lăsa-ntristare
de nimic ce las cînd plec.
Poate-i cea din urmă clipă
ce-o mai stau cu dragii mei,
Doamne, nu-mi lăsa vecia
fericită - fără ei.
Poate-i cea din urmă dată
cînd se cere să mai mor
Doamne, nu-mi lăsa-ndoială
de slăvitul viitor.
Poate-i cea din urmă noapte
frații mei cînd stăm flămînzi,
Doamne-adu-ne-n zori lumina
unei veșnice izbînzi!
