Intre a sfatui si a indruma este mare diferenta.
Daca te uiti in jur, vezi ca aproape totul este bazat pe sfaturi. Povestea a inceput cu cei care, foarte convinsi de “adevarul” lor, considera ca acesta trebuie urmat de toata lumea.
Astfel, de la nastere si pana acum ai auzit constant “Fa aia, mananca aia, asta este/nu este corect, urmeaza/ nu urma asta”, ceea ce a dus la diminuarea increderii in fortele proprii.
In consecinta, pentru ca nu ai fost ajutat sa gandesti cu capul tau si sa experimentezi direct, ceri sfaturi. In realitate, nu ceri sfaturi, ci solutii concrete, care sa te scuteasca de munca. Adica, ceri mura-n gura si apoi te miri ca nu are gustul pe care ti-l doresti.
Daca ai obiceiul sa ceri sfaturi este clar ca inca astepti ca o autoritate sa iti spuna ce este bine pentru tine. Evident, pentru ca nu vezi ca “adevarul” altuia nu este obligatoriu sa ti se aplice si tie, ajungi sa suferi.
Ceea ce ar trebui sa cauti este indrumare, nu sfaturi. Cel care te indruma nu iti da solutii, ci indicatii, care indirect te obliga sa iti folosesti mintea si potentialul. A indruma inseamna a arata posibilitatile si directia, nu si drumul prin care poti ajunge la ele. Drumul este o descoperire strict personala, care cere curajul de a explora. Este riscant sa mergi pe un drum pe care nu ai mai fost, insa beneficiile sunt uriase.
Cu cat cauti mai mult pe cont propriu, cu atat se dezvolta calitati ca increderea, rabdarea si curiozitatea. La randul lor, acestea se regasesc intrinsec in bucuria de a descoperi.
Autor: Tukaram Paul Avram

свернуть