Cuptorul cu microunde
Rămas orfan, Percy Spencer, inventatorul cuptorului cu microunde îşi întrerupe studiile la vârsta de 12 ani, fapt care nu-l împiedică să devină un autodidact şi să se evidenţieze în timpul celui de-al II-lea război mondial drept un excelent specialist în electricitate în timpul serviciului militar desfăşurat în Marina SUA.
În 1946, în timp ce lucra la construcţia unui radar, a auzit un sfârâit deosebit şi a simţit o senzaţie ciudată în buzunarul pantalonilor. A constatat că batonul de ciocolată pe care-l avea acolo, începuse să se topească. A intuit imediat efectul pe care radiaţia magnetronului o are asupra alimentelor şi de aici până la rezultatul final întruchipat de cuptorul cu microunde nu a mai fost decât un pas.
Zaharina
Zaharina a fost obţinută pentru prima data în 1879 de către chimistul Constantin Fahlberg, în laboratorul condus de Ira Remsen la Universitatea Johns Hopkins.
În timp ce studia derivate ale gudronului din cărbune, Fahlberg a omis să se mai spele pe mâini înainte de a-şi lua prânzul. Gustul dulce de pe mâinile sale a fost imediat asociat cu substanţele cu care lucrase în ziua respective. Cei doi publică articole despre sulfimide benzoic în 1879 şi 1880, iar din 1884, Fahlberg solicită în nume propriu brevet de invenţie pentru produsul botezat zaharină în mai multe ţări, el începe producţia zaharinei într-o fabrică din Germania, fapt neiertat niciodată de Remsen.
Deşi a fost comercializată la scurt timp după descoperirea sa, zaharina s-a făcut cu adevărat cunoscută după penuria de zahăr din timpul Primului Război Mondial, iar apogeul popularităţii sale s-a înregistrat în anii ‘60 – ‘70.
Penicilina
Celebrul antibiotic folosit drept armă sigură împotriva unei mari varietăţi de infecţii bacteriene se datorează de fapt unui simplu vas de laborator nespălat.
În vara anului 1928, biologul scoţian Alexander Fleming efectua un studiu asupra comportamentului stafilococilor, în laboratorul său de la Spitalul St. Mary din Londra.
În luna august, viitorul castigator al premiului Nobel, a plecat în vacanţă. La întoarcere, a observant cum într-un vas de laborator rămas nespălat, bacteriile se înmulţiseră peste măsură, exceptând o zonă în care era mucegai.
Providenţiala zi de început de toamnă avea să schimbe medicina pentru totdeauna prin descoperirea penicilinei. Şi probabil că tot atunci, doctorul Fleming s-a hatărât să-şi angajeze o nouă menajeră.
Ariciul - Velcro
Dacă exagerăm puţin, putem spune că inventatorul “ariciului” folosit astăzi în industria confecţiilor este un câine.
Întors de la vânătoare, inginerul elveţian George de Mestral s-a chinuit zdravăn trebuind să cureţe blana câinelui său de ciulini. Ulterior, a observat la microscop micile cârlige naturale ale buruienilor cu ajutorul cărora acestea se lipeau de aproape orice material textil.
Au fost necesari ani de zile pentru a se ajunge la materialul de nailon pe care sunt fixate micro-cârligele produse de Mestral. După aproape două decenii, folosirea de către NASA a acestui gen de închizătoare avea să ducă la popularizarea invenţiei inginerului elveţian.
Teflonul
În 1938, omul de ştiinţă Roy Plunkett căuta noi tehnologii pentru a produce frigidere mai accesibile. Îşi dorea în primul rând să înlocuiască agentul de racire folosit la acea vreme cu unul mult mai performant.
Experimentând diferite gaze, nu mică i-a fost mirarea când într-un container folosit pentru o probă, a constatat că gazul se transformase într-o răşină ciudată, nemaiîntâlnită.
Substanţa s-a dovedit extrem de rezistentă la căldură şi la erodarea chimică, dar şi un veritabil lubrifiant.
Proprietăţile spectaculoase au făcut ca teflonul să fie utilizat imediat de industria echipamentelor militare, apoi a venit rândul industriei auto. Din anii ‘60, teflonul a fost utilizat şi la ...
..............................................
