Diabetul zaharat include un grup de tulburări ale metabolismului caracterizate în principal prin hiperglicemie. Aceste tulburări se datorează unor disfuncționalității la nivelul pancreasului – organul responsabil de secreția de insulină. Acest hormon reglează în primul rând metabolismul glucidic, dar are de asemenea efecte și pe metabolismul lipidic și proteic.
Există două tipuri principale de diabet zaharat.
Diabetul de tip I, numit și insulino-dependent, se caracterizează prin deficit absolut de insulină, cu debut în copilărie sau adolescență. Cauza este o combinație între factorii genetici și factorii de mediu. Pacienții cu diabet zaharat de tip I sunt slabi, întrucât deficitul sever de insulină duce la tulburări metabolice, manifestate prin topirea țesuturilor adipos și muscular. Simptomele acestui tip de diabet includ poliurie (adică o eliminare crescută de urină), polidipsie (ce se traduce printr-o senzație persistentă de sete) și polifagie (adică un consum exagerat de alimente). În lipsa unui tratament corect frecvent apare coma diabetică ce se soldează cu moartea.
Diabetul de tip II, numit și insulino-independent, se caracterizează printr-un deficit relativ de insulină. Debutează după vârsta de 30-45 de ani și se asociază frecvent cu obezitatea. Se manifestă cel mai adesea prin stare de slăbiciune, vedere încețoșată, infecții superficiale frecvente și vindecare dificilă a ranilor.
Există de asemenea și diabetul gestațional care apare la gravide și care dispare odată cu terminarea perioadei de sarcină.
Complicațiile diabetului zaharat pot fi acute (de exemplu coma diabetică) sau cronice. Acestea din urmă sunt consecința afectării vaselor de sânge și implică leziuni cardiace, renale, oculare și nervOase.
De asemenea, o entitate destul de importantă care apare la pacienții cu diabet zaharat este așa-numitul „picior diabetic”. Datorită afectării nervilor, bolnavii își pierd sensibilitatea cutanată și orice leziune apărută la nivelul piciorului va fi cel mai adesea neglijată din cauza lipsei durerii. În plus, pacienții diabetici au o rată scăzută de vindecare a plăgilor. Astfel, o simplă bătătură poate ajunge rapid la necroză tegumentară și în final la amputația membrului.
Tratamentul de bază al diabetului este reprezentat de insulină care se administrează injectabil subcutanat atât în diabetul de tip I, cu deficit absolut al acestui hormon, cât și în diabetul de tip II care nu poate fi controlat satisfăcător prin dietă și antidiabetice orale. În plus tratamentul medicamentos trebuie corelat riguros cu o dietă corectă și exercițiu fizic. De asemenea, pacienții diabetici trebuie monitorizați permanent pentru prevenirea și depistarea eventualelor complicații.
