🇷🇴 Nuntă în Țara Oașului (1960)
Regia: Elisabeta Bostan, Mihai Bucur

Câteva repere despre realizarea documentarului etnografic „Nuntă în Țara Oașului”, prezentate de regizoarea filmului, doamna Elisabeta Bostan
„M-am gândit să fac un film în Țara Oașului pentru că știam că în Oaș există nunțile cele mai spectaculoase și reprezentative și eu voiam să fac un film folcloric cu obiceiurile acestea care mă interesau, în primul rând în ceea ce privește nunta. Și a fost corect, în sensul că am fost înconjurată de gospodine importante și valoroase, care mi-au dat sfaturi, m-au îndrumat despre cum este rânduiala ceremonialului de nuntă, implicându-se și femei care s-au oferit să-i facă pieptănătura - o lucrare în sine. Este o adevărată artă să faci acea pieptănătură a unei mirese din Oaș. Frumoasă ca o bijuterie. M-am folosit de aceste lucruri și din acest punct de vedere am avut tot sprijinul locuitorilor din Negrești, care au fost alături de mine, purtându-se excepțional: au venit la filmări, m-au ajutat și de câte ori i-am întrebat ceva, mi-au răspuns așa cum se cuvine și cu foarte multă exactitate. În ceea ce privește conținutul etnografic, m-am consultat și cu un specialist în domeniul Oașului de la Institutul de Folclor, un domn înalt frumos, Mihai Pop. M-am sfătuit tot timpul cu el, fiind un om foarte exigent și profesionist și i-am arătat permanent materialul, valorificând cunoștințele domniei sale. El era un profesor de mare forță și a fost alături de echipa care a realizat filmul. Eu căutam o fată frumoasă, reprezentativă pentru regiunea Oaș și mă străduiam să descopăr de unde să încep și unde să ajung. M-am gândit la fotograful satului care nu se putea să nu cunoască toate fetele frumoase și să nu le fi făcut fotografii. Și am avut dreptate. În sensul că, la domnul Ioniță G. Andron am găsit mai multe fete care mi-au stârnit interesul, dar dintre acelea, cel mai mult mi-a plăcut Floarea (Florica). Și am mers la ea, i-am vorbit despre acest proiect cinematografic și desigur că a trebuit să am și asentimentul părinților ei și a soțului ca să poată să vină să filmeze. Florica dorea să filmeze, însă cu rezerve, nu știa ce să zică – "dacă voi fi bună, dacă nu știu ce...". După ce am discutat, am asigurat-o însă că totul va fi bine, gândindu-mă că se poate lucra cu ea, fiindcă era foarte atentă și foarte disciplinată în gând – un lucru foarte important în interpretarea unui rol într-un film. Și așa am trecut la a-i face probe filmate, după care am decis să lucrez cu ea. Înainte de orice, eu am plecat de mai multe ori la Negrești și am colindat prin Oaș ca să văd cum sunt lucrurile, cum sunt oamenii, cum sunt obiceiurile, cum e hora de sărbătoare, de duminică, când vin flăcăii și fetele la dans… Și nu m-am dus repede-repede să filmez puțin pe-acolo…

свернуть