An de an,
an de an
bate vântu-n grâu pe Ian.
Spic de spic se ţin în vânt,
cine-i singur, cade frânt.
Trece vântul, n-am nimic,
parcă te privesc şi zic:
Dar tu ai, dar tu ai,
frate drag, un bob în spic?

Săptămâni,
săptămâni,
cearcă lupul pe Ia stâni.
Dă târcoale hăulind.
"la să văd ce pot să prlnd!"
Ba vrea oaie, ba vrea miel.
nu le dă Emanuel.
Dar tu sai,
dar tu sai,
să pui pieptul langă El?

Ceas de ceas,
ceas de ceas,
n-au albinele popas.
Toate zboară şi zoresc,
în cămară toate cresc,
numai trântorul haihui,
strică mierea-n jurul lui
Tu zoreşti,
tu zoreşti?
Eşti albină sau ce eşti?

În curând,
în curând,
vom da seama rând pe rând.
Tu păstor, tu ucenic,
unde-s boabele din spic?
Tu plugar, tu învăţat,
câtă miere-ai adunat?
Ce-ai făcut,
ce-ai făcut,
cu talantul ce ţi-am dat?

Doamne sfânt,
Doamne sfânt,
n-am fost mare pe pământ;
Tu, Stăpânul meu Preanalt,
mi-ai dat mie un talant.
Eu, prin griji şi prin nevoi,
Ți-am adus acuma doi.
Aşa da!
Aşa da!
O cetate-acum e-a ta!

Text: Costache Ioanid

Descarcă PDF: [ Ссылка ]

свернуть