Atât de rar vedem în jur ochi strălucind curat, 
Acum când totul e să iei, să n-ai nimic de dat. 
În tot mai greu loveşti s-aduni averi fără egal, 
Cum să mai credem în poveşti? 
Când totu-i pe cântar! 

Ce vilă ai? Ce bani produci? E tot ce ne-a rămas! 
Priveşti în urmă să-nțelegi, să ştii care-a fost primul pas
Ochii ei mari râdeau plângând, ce bine-ți aminteşti
Dar nu mai ştii de ce-a plecat, nu ştii de ce te fereşti

Tot alergând după averi ne rătăcim de tot
Pustii, prea singuri şi străini de noi, ne învărtim în loc
Renunți mereu, te-ascunzi mereu de tot ce-ai vrea să fi
Murind ajungem oameni mari, fără a fi fost copii

În care vis te-ai rătăcit? Care dorință ți s-a împlinit? 
Tot alergând dupa averi ne rătăcim de tot
Pustii, prea singuri şi străini de noi, ne învârtim în loc
Te-ntrebi mereu unde-ai greşit pe drumul ce-ai ales
Şi-ajungi bătrân şi vezi plângând că n-ai avut vreun sens.

2 Iulie 1990 Bucureşti

Album: Autistul. Nu-l mai goniți pe Brâncuşi!
#florinchilian #zece #muzica #chilian #cantec #folk #melodie #rock #pop

#florinchilian #zece #muzica #chilian #cantec #folk #melodie #rock #pop

свернуть