Versuri : Traian Dorz

În lunga noapte-a așteptării
ce-atît de tristă ne-a cuprins
Isuse, cîntecele toate
și bucuriile s-au stins.

Doar sus pe culmile vegherii
un singur cîntec mai e viu
un singur dor mai stă de strajă
prin al furtunilor tîrziu.

Pe cea mai naltă creangă cîntă
răzbătător și neînvins
mai sus ca urletul furtunii
și mai spre larg hotar întins.

E cîntecul credinței noastre
biruitor și neschimbat,
acordurile lui curate
mereu mai nalt și larg străbat.

Isuse, umple-l de putere
în lume iarăși renăscînd
nebiruită-ncredințarea
că Tu vei reveni curînd.

Să nu ne-nvingă întristarea
și nici singurătatea grea,
nici teama nopții-apăsătoare,
nici dor străin de voia Ta.

Ci biruind cu ușurință
puterea orișicărui rău
c-o mai puternică credință
să cînte Viitorul Tău.

свернуть