1. În zori de zi când ai trecut,
La margine de drum, căzut, eram...
Şi-atunci când eu nici nu gândeam,
Spre mine, un samaritean s-a aplecat.
Era cu ochii-nlăcrimaţi...
Privirea-I blândă, o, ce mult mi-a spus!
Şi mi-a vorbit cu glas duios
Că mai primeşte-un păcătos
Şi m-a convins. Era Isus!

2. Lovit de-al lumii greu păcat
Eu nu credeam că pot vreodat’ să fiu salvat.
Nu aveam o ţintă-n drumul meu,
Nici ajutor, când mi-era greu, în viaţa mea.
Credeam că-s singur chiar de tot,
Că nu mai am în lume rost nicicând;
„Dar nu-i aşa!” un glas mi-a spus
Şi m-a luat cu El, m-a dus,
Şi m-am convins. Era Isus!

3. Nu cred că poate-un om la fel
Să facă-asemenea ca El c-un păcătos:
Să-i ierte tot ce i-a greşit,
O viaţă, când, necontenit a fost hulit.
Nu pot să cred că altu-a fost
Când mi-a dat mâna şi de jos m-a ridicat!
Prin jertfa-I sfântă El mi-a spus
Cum dus-a crucea până sus
Şi sunt convins că e Isus!

свернуть