Budism; Cele 4 adevaruri nobile
"Învața suferința, originea, încetarea și calea ei. Asta este tot ce predau", declara Buddha acum 2500 de ani.

Cele patru nobile adevăruri conțin esența învățăturilor lui Buddha. Aceste patru principii au fost înțelese de Buddha în timpul meditației sale sub arborele bodhi.

Adevărul suferinței (Dukkha)
Adevărul originii suferinței (Samudāya)
Adevărul încetării suferinței (Nirodha)
Adevărul căii către încetarea suferinței (Magga)
Primul adevar nobil este suferinta – Dukkha
Al doilea adevar nobil este cauza, originea suferintei – Samudaya
Al treilea adevar nobil este incetarea suferintei – Nirodha
Al patrulea adevar nobil este calea eliberarii de suferinta – Magga

Buddha este adesea comparat cu un medic. În primele două adevăruri nobile, el a diagnosticat problema (suferința) și a identificat cauza acesteia. Al treilea Adevăr nobil este realizarea că există un leac.

Al patrulea Adevăr Nobil, în care Buddha a stabilit Calea Opt, este prescripția, medicamentatia, tratamentul calea de a obține eliberarea de suferință.

Primul Adevăr Nobil
Suferință (Dukkha)
vine sub multe forme. Trei tipuri evidente de suferință corespund primelor trei priveliști pe care le-a văzut Buddha în prima sa călătorie în afara palatului său: bătrânețe, boală și moarte.

Dar, potrivit lui Buddha, problema suferinței merge mult mai adânc. Viața nu este ideală: frecvent nu reușește să se ridice la înălțimea așteptărilor noastre.

Ființele umane sunt supuse dorințelor și poftelor, dar chiar și atunci când suntem capabili să satisfacem aceste dorințe, satisfacția este doar temporară. Plăcerea nu durează; sau dacă o face, devine monotonă si lipsita de continut.

Chiar și atunci când nu suferim de cauze exterioare precum boala sau doliu, suntem neîmpliniți, nemulțumiți. Tot timpul vrem ceva ce nu avem. Acesta este adevărul suferinței.

Unii oameni care se confruntă cu această învățătură o pot găsi pesimistă. Budiștii nu o consideră nici optimista, nici pesimista, ci realista. Din fericire învățăturile lui Buddha nu se termină cu suferința; mai degrabă, ele continuă să ne spună ce putem face în legătură cu aceasta și cum să o încheiem.

Coincidenta sau nu, la mii de kilometri departare, Cabalistii aveau aceeasi concluzie: ca realitatea este conditionata de O dorinta de a primi care tot timpul ne face sa ne dorim cate ceva. si n-o sa dezvolt ideea asta caci acum vorbim despre budism, dar o s-o gasesti in clipurile mele trecute despre Stiinta Cabala daca te intereseaza.

Al doilea adevăr nobil
Originea suferinței (Samudāya)
Problemele noastre de zi cu zi pot părea a avea cauze superficial ușor de identificat: setea, durerea din cauza unei vătămări, tristețea din cauza pierderii unei persoane dragi. În cel de-al doilea din Nobilele sale Adevăruri insa, Buddha a susținut că a găsit adevarata cauza tuturor suferințelor - și este mult mai adânc înrădăcinata decât grijile noastre imediate.

Buddha a învățat că rădăcina tuturor suferințelor este dorința, tanhā. Aceasta vine sub trei forme, pe care le-a descris ca fiind Trei rădăcini ale răului, sau cele trei otrăvuri.

Sunt Cele trei focuri de ură, lăcomie și ignoranță, prezentate în cerc, întărindu-se una pe cealalta precum reprezentate printr-o pasăre, un șarpe și un porc rotindu-se într-un cerc, fiecare ținând coada următorului în gură.Acestea sunt cele trei cauze finale ale suferinței:

Lăcomia și dorința, reprezentate artistic de un cocoș
Ignoranța sau amăgirea, reprezentată de un porc
Ura și sentimentele distructive, reprezentate de un șarpe
Tanhā este un termen în Pali, limba scripturilor budiste, care înseamnă în mod specific pofta sau dorința. Budiștii recunosc că pot exista dorințe pozitive, cum ar fi dorința de iluminare și urări de bine pentru ceilalți sau altele altruiste.

свернуть